Pentru cine sunt utile aceste informații?
Persoane cu surdocecitate, familiilor lor și specialiștilor, dar și publicului larg
Există mii de modalități de comunicare și conectare – fie prin vorbire, limba semnelor, atingere, mișcare, gesturi, sunet, imagini, obiecte sau mijloace electronice.
Se recomandă ca oamenii să folosească acea combinație care funcționează cel mai bine pentru a ajuta persoanele cu surdocecitate, deficiențe senzoriale multiple (DSM) și/sau dizabilități complexe să comunice și să experimenteze lumea.
Aceasta se numește abordarea “comunicării totale”.
Țineți minte, nu este niciodată prea târziu să începeți să învățați o nouă modalitate de comunicare. Nu trebuie să vă faceți griji dacă faceți și greșeli.
Modalitățile obișnuite de comunicare includ:
- limba semnelor sau limba semnelor adaptată tactil
- Makaton, o versiune mai simplă a limbii semnelor.
- Braille utilizează puncte în relief care trebuie atinse.
- Alfabetul manual al surdocecității și scrierea cuvintelor în palmă
- Cititul pe buze (comunicare verbală)
Tipuri de comunicare
Acestea sunt principalele modalități de comunicare pe care le folosim:
Utilizarea atingerii
- Limbajul Braille folosește puncte în relief care trebuie atinse.
Braille este un mod de scriere care poate fi citit prin atingere. În limbajul Braille, literele și numerele sunt formate dintr-un dreptunghi cu șase puncte dispuse pe două coloane. Fiecare literă și număr utilizează un model diferit de puncte în relief.
- Cu alfabetul Block se pot scrie litere pe mâna ta.
Alfabetul Block este o modalitate simplă de a comunica folosind atingerea, nu vederea sau vorbirea. Cuvintele sunt scrise separat, cu litere majuscule, în palmă.
- Alfabetul Moon folosește linii în relief, curbe și puncte tactile.
În timp ce Braille folosește puncte, Moon folosește linii și curbe în relief, cu puncte adăugate. Acestea pot reprezenta sunete, părți de cuvinte, cuvinte întregi sau numere.
- Tadoma folosește citirea buzelor prin atingere.
Tadoma este o modalitate de a înțelege ce spune cineva prin atingere. Acesta este motivul pentru care este cunoscut și sub numele de “citire tactilă a buzelor”.
Puneți degetul mare pe buzele vorbitorului, cele trei degete mijlocii de-a lungul maxilarului și degetul mic pe gât.
Înțelegeți ceea ce spune vorbitorul datorită mișcărilor maxilarului, mișcărilor feței și vibrațiilor corzilor vocale din gât.
De asemenea, vă puteți da seama când vorbitorul rostește litere precum N și M deoarece acesta își umflă obrajii și produce aer cald.
- Scrierea mână pe mână prin atingere, cunoscută și ca limba semnelor adaptată tactil
Folosirea semnelor
- Limba semnelor
Limba semnelor este un mod de comunicare care folosește gesturi și mișcări ale mâinilor, limbajul corpului și expresii faciale în locul cuvintelor vorbite. Limba semnelor este utilizată în principal de persoanele cu surdocecitate, cu deficiențe senzoriale multiple și/sau cu dizabilități complexe. Există multe versiuni, folosite în întreaga lume în funcție de limba/limbile locale vorbite în țara respectivă.
- Makaton, o versiune mai simplă a limbii semnelor.
Makaton, sau “limba semnelor prin cuvinte cheie”, este o modalitate simplă și ușoară de comunicare prin semne, simboluri și vorbire. Nu este o limbă standard a semnelor. Makaton va diferi în funcție de limba semnelor utilizată la nivel local.
- Limba semnelor în cadru vizual, pentru persoanele cu o vedere redusă.
În cazul limbii semnelor în cadru vizual, persoana care comunică utilizează semnele într-o zonă limitată, care rămâne în câmpul vizual redus al interlocutorului. De exemplu, în cazul în care persoana respectivă are o vedere în tunel, nu se poate folosi decât spațiul din fața ochilor săi, astfel încât semnele să fie mici, „în cadrul vizual” respectiv.
- Obiecte de referință
Un obiect de referință este acel obiect fizic întreg sau o parte a unui obiect pe care îl țineți în mână sau îl atingeți pentru a reprezenta sau identifica o persoană, un loc sau o activitate etc. De exemplu:
O persoană: o pălărie sau o brățară = un prieten cunoscut
Un loc: un creion = școală
O activitate: o lingură = ora mesei.
În același mod în care informează pe cineva despre ceva anume, un obiect de referință poate fi folosit de persoana cu dizabilități pentru a comunica o dorință, de exemplu, o cană poate însemna “Mi-e sete, aș dori ceva de băut!”.
Utilizarea vorbirii
- Vorbirea clară
Vorbirea clară este un mod de a vorbi care presupune că fiecare cuvânt, propoziție și idee este rostită clar și simplu.
- Cititul pe buze
Cititul pe buze înseamnă capacitatea de a recunoaște forma buzelor unei persoane, modul în care aceasta își folosește dinții și limba, precum și de a-i înțelege gesturile și expresiile faciale atunci când vorbește.
- Comunicare non-formală fără vorbit, scris sau semne.
Comunicarea non-formală este o modalitate de a vă exprima sentimentele, dorințele și alegerile fără vorbit, scris sau semne. Aceasta poate include:
- Limbajul corpului.
- Schimbări ale tiparelor de respirație.
- Indicare din ochi.
- Expresie facială.
- Gesturi.
- Emitere de sunete (sau vocalize).
- Arătare cu degetul.
- Interacțiunea intensivă abordează totul ca pe o comunicare.
Interacțiunea intensivă reprezintă o abordare menită să ajute copiii și adulții care se află în stadiile incipiente de dezvoltare a abilităților de comunicare și sociale.
Abordarea aceasta se bazează pe modul în care observăm și răspundem la acțiunile și zgomotele bebelușilor și le interpretăm drept comunicare. Aceasta ajută o persoană și partenerul său de comunicare să creeze o legătură și să se bucure mai mult de compania celuilalt.
De asemenea, abordarea presupune observarea atentă a modului în care un copil sau un adult reacționează la diferite situații prin limbajul corpului, voce și expresii faciale – și reacționarea la acestea.
Aceste informații au fost oferite de Sense, o organizație caritabilă de top pentru persoanele cu dizabilități, cu sediul în Marea Britanie, care sprijină persoanele cu dizabilități complexe, inclusiv surdocecitate.
Materialul acesta a fost editat pentru un public internațional (2024).